M1-L3 - Numbers 0–20
Modulul 1 — First Steps in English · Primii pași în engleză
Numbers 0–20
Numerele de la 0 la 20
Numerele apar peste tot: la recepție, când îți spui vârsta, când cauți sala 5 sau dai un număr de telefon. În română spui „am nouăsprezece ani”. În engleză însă nu spui „I have nineteen years”. Atunci cum?
În lecția asta înveți numerele de la 0 la 20 și două verbe de care ai nevoie în fiecare zi: to be (a fi) și to have (a avea).
numerele de la 0 la 20, cum se scriu și cum se pronunță;
cum spui câți ani ai: I'm nineteen;
cum spui că ceva există sau se află undeva: there is / there are;
verbul to be: cum spui „da”, „nu” și cum pui o întrebare;
verbul to have și ajutorul lui, do / does;
cum spui un număr de telefon cifră cu cifră.
Numerele de la 0 la 20
Apasă pe fiecare număr ca să-l auzi. Numerele pe fond auriu se scriu altfel decât te-ai aștepta; le găsești explicate mai jos.
Atenție la scriere!
Numerele de la 13 la 19 se formează din număr + -teen: four → fourteen, six → sixteen. De aici vine și cuvântul teenager (adolescent): cineva între 13 și 19 ani. Trei se scriu altfel:
thirteen , nu ✗ threeteen · fifteen , nu ✗ fiveteen · eighteen , cu un singur t, nu ✗ eightteen.
eleven și twelve au forme proprii, fără -teen; trebuie învățate ca atare.
Unele numere nu se citesc cum se scriu: one , two , eight . Ascultă-le de câteva ori și repetă-le cu voce tare.
Cu fundal auriu: ce se schimbă față de forma așteptată.
La o școală de limbi din Londra
Câteva cuvinte noi din dialog:
🏫 David, un tânăr din România, se înscrie la un curs de engleză la o școală de limbi din Londra. Emma lucrează la recepție.
Apasă pe fiecare replică pentru traducere.
Ai observat?
În dialog, David își spune vârsta, Emma îi spune câți cursanți sunt în grupă, iar David întreabă dacă e o cafenea în apropiere. Toate se spun cu două verbe: to be și to have.
Cu fundal auriu: formele noi din lecție.
În română „ai” o vârstă: „am nouăsprezece ani”. În engleză „ești” de o anumită vârstă:
Years old poate lipsi: I'm twenty și I'm twenty years old sunt la fel de corecte. Dar nu spui niciodată doar ✗ I'm twenty years, fără old.
ATENȚIE! ✗ I have twenty years e o greșeală foarte frecventă la vorbitorii de română. Corect: I'm twenty.
There nu înseamnă aici „acolo”: arată doar că ceva există. Româna spune simplu „e”, „sunt”, fără subiect; engleza are nevoie de there în locul subiectului. Forma scurtă there's e foarte folosită. There are se scrie de obicei întreg, chiar dacă în vorbirea rapidă cele două cuvinte se leagă.
Ai folosit deja I'm, you're, it's. Iată verbul întreg, cu forma completă și forma scurtă. În vorbire se folosește aproape mereu forma scurtă.
Afirmativ
you înseamnă și „tu”, și „voi”, și „dumneavoastră”: engleza are o singură formă, indiferent cu cine vorbești. it se folosește pentru lucruri și pentru animale (It's a book. = E o carte.), dar și pentru vreme și oră (It's cold. = E frig.). Pentru persoane folosești he sau she. La plural, they merge pentru orice: oameni, lucruri, animale.
Negativ: not vine după verb
În română „nu” stă înaintea verbului (nu sunt); în engleză not stă după el (I am not).
La I, forma scurtă e doar I'm not. La celelalte persoane merg ambele forme scurte: you aren't sau you're not, he isn't sau he's not.
Interogativ: verbul trece în față
Are you a student?
Ești student(ă)?
Is the classroom on this floor?
Sala e la etajul ăsta?
Româna are șase forme (am, ai, are, avem, aveți, au). Engleza are doar două: have și has, aceasta doar pentru he, she, it.
Afirmativ
I have a question.
Am o întrebare.
She has a cat.
Ea are o pisică.
Negativ și interogativ: cu ajutorul lui do / does
Aici e marea diferență față de to be: to have nu primește not direct și nu trece în fața subiectului. Are nevoie de un verb ajutător, do (does la he, she, it).
I don't have a car.
Nu am mașină.
Does she have a brother?
Are un frate?
ATENȚIE! După does, verbul rămâne have: He doesn't have, nu ✗ He doesn't has. Marca persoanei a treia a trecut deja pe does.
UKÎn lecția 2, recepționera întreba: Have you got a booking? E o altă formă pentru „Ai…?”, foarte folosită în Marea Britanie, mai ales în vorbire. Do you have a booking? înseamnă același lucru și se înțelege peste tot.
Pe scurt: to be își face singur negația (isn't) și întrebarea (Is he…?). To have are nevoie de do / does (doesn't have, Do you have…?). La prezent, aproape toate verbele englezești se poartă ca to have; to be e excepția.
Și nu uita: în engleză subiectul nu lipsește. ✗ Is a teacher. → He's a teacher.
Un număr de telefon se spune cifră cu cifră. Britanicii spun des oh în loc de zero și double când aceeași cifră se repetă, ca la literele din lecția 2 (double N).
Formal sau din viața reală
Ambele variante sunt corecte! Doar că în viața de zi cu zi sunt mai des folosite formele din Real life.
În registrul formal se folosesc forme complete (I am) și cuvinte mai elevate (approximately, available). În viața de zi cu zi: forme scurte (I'm) și cuvinte simple (about, free). Registrul formal îți folosește în e-mailurile de serviciu sau cu persoane pe care nu le cunoști.
Verifică ce ai reținut
1. Vârsta se spune cu to be: I'm nineteen, nu I have nineteen years. Atenție la scriere: thirteen, fifteen, eighteen.
2. There is + un lucru, there are + mai multe. There nu se traduce: arată că ceva există.
3. To be își face singur negația și întrebarea (isn't, Is he…?). To have are nevoie de do / does (doesn't have, Do you have…?).
Vrei să primești lecțiile noi pe email? Creează-ți un cont gratuit →
Acest material este distribuit sub licența CC BY-NC 4.0. Îl poți descărca, adapta și redistribui gratuit, cu condiția menționării sursei: EduMNC, edumnc.ro. Utilizarea comercială nu este permisă.
Resursele gratuite sunt distribuite sub licența CC BY-NC 4.0
Comments ()